RSS

Arhive pe autori: adminanonym

ALEXANDR DUGHIN: RUSIA ŞI MOLDOVA MARE (SĂ DESCHIDEM UN CÂMP DE DEZBATERI)

În revista rusă „Odnako”, cunoscutul teoretician rus Alexandr Dughin şi-a expus viziunea sa faţă de România şi Republica Moldova. Traducerea românească a acestui articol urmează să apară în revista conservatoare AXA, fiind însoţit de opiniile unor analişti de pe ambele maluri ale Prutului. Mai jos, vă propun traducerea mea în versiune  „draft”. Rog vizitatorii să-şi expună opiniile.

Ce ne dorim din partea Moldovei? Ar fi timpul să ne punem, la modul cel mai serios, această întrebare. Politica noastră în spaţiul CSI este prea neclară. Uneori ne supărăm, uneori demonstrăm indiferenţă faţă de acţiunile şi declaraţiile unei republici sovietice sau alta, fără să încercăm să explicăm în mod clar şi direct ce dorim, de fapt. Fie ascundem acest lucru, fie singuri nu înţelegem. Dacă ascundem, atunci o facem destul de dibace, iar dacă nu înţelegem, atunci lucrurile sunt mai grave.

Să privim puţin în trecut. Ce am dorit noi de la Moldova? Poate acest lucru ne va duce spre o cale corectă.

Teritoriul de astăzi al Republicii Moldova se află în partea sud-vest a câmpiei Europei de Est şi ocupă o mare parte a teritoriului dintre Prut şi Nistru. Din punct de vedere geopolitic, această zonă este limitrofă, aflându-se între Pădure şi Stepa de nord-vest, şi ţărmul Mării Negre în sud. Această poziţie explică multe din istoria acestei regiuni. Pe teritoriul Moldovei se intersectează energiile popoarelor sedentare şi migratoare, a căror dialectică stă la baza structurii geopolitice şi a statalităţii ruse, unde Pădurea se luptă cu Stepa, cu diverse succese, până nu se obţine o unitate într-o sinteză eurasiatică.

De la bun început, această zonă a fost populată cu diverse etnosuri, inclusiv şi cu slavi de răsărit: ulici şi tiverţi,  care aveau o cultură sedentară. Anume ei au fost parte a lumii slave răsăritene, care a constituit fundamentul statalităţii ruse. Tiverţii au populat activ teritoriul Moldovei şi, se pare, au jucat un rol important şi în etnogeneza moldovenilor.

Totodată, din cele mai vechi timpuri, aceste pământuri au fost populate şi de urmaşii triburilor tracice – dacii, geţii, ajunşi sub ocupaţia romanilor, preluând de la aceştia limba şi cultura. Moldovenii şi românii reprezintă acelaşi etnos, care din cauza unor peripeţii istorice, a ajuns să locuiască în două formaţiuni statale diferite.

Pe parcursul istoriei, identitatea moldovenilor s-a construit în jurul credinţei ortodoxe. În secolele XII-XIV, pământul Moldovei a fost populat din Vest, din teritoriul Valahiei, unde este patria istorică a dacilor şi geţilor vestici, care au fost supuşi cel mai mult romanizării (astăzi anume această parte a etnosului poartă numele de „români”).

Teritoriul Moldovei a intrat în componenţa diverselor formaţiuni politice: Rusia Kieveană, knezatului Galiţian, Hoarda de Aur, Ungaria, Imperiul Otoman, Imperiul Rus, URSS. În timpul domniei lui Mihai Viteazul, la finele secolului XVII, pentru o scurtă perioadă Moldova, Valahia, Transivlania şi Basarabia au fost unite sub protectoratul împăratului austriac, însă tensiunea geopolitică şi intrigile boierimii au distrus această unitate şubredă.

A doua unificare a avut loc sub protectoratul Porţii, în timpul domniei lui Ioan Cuza, în 1861, dar fără o mare parte a Basarabiei. Partea de sud a Basarabiei, care se afla în componenţa României, a fost transmisă mai târziu Rusiei (în 1878 n.tr.).

Rusia în relaţia cu Moldova se conducea de următoarea raţiune: aceste teritorii intrau cândva în zona de control al Rusiei Kievene şi această zonă a devenit obiectul atenţiei sporite din partea ţaratului de la Moscova, îndată după eliberarea de sub „Hoarda de Aur”. Mai târziu, ţarul Ivan al III-lea a înţeles foarte bine acest lucru şi s-a înrudit cu Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, iar Ivan cel Groaznic a transformat această politică în una oficială, pe care au continuat-o toţi ţarii, care au tins să restabilească ecumena ruso-slavă, manifestată pentru prima dată în statalitatea Kievului.

Teritoriul Basarabiei şi Moldovei au reprezentat un interes strategic pentru popoarele migratoare, deoarece acestea au reprezentat un pod între stepele Eurasiei şi vârful de lance a zonei de stepă în spaţiul european (Transilvania, Ungaria) şi pentru Bulgaria, Bizanţ, Polonia, Ungaria, Austro-Ungaria şi Imperiul Otoman. Ruşii nu au reuşit să-şi restabilească influenţa acolo nici până secolul XIX-lea. În războaiele sângeroase cu Imperiul Otoman, soarta ortodoxiei din Moldova şi independenţa sa au fost una din cele mai importante preocupări ai Imperiului Rus.

Dacă am generaliza poziţiile geopolitice ale Rusiei, în decursul întregii istorii, am putea spune că teritoriul dintre Nistru şi Prut a fost necesar Rusiei pentru menţinerea sferelor de interes în zona Mării Negre şi la frontierele cu Europa de Sud. Identitatea ortodoxă a moldovenilor reprezenta cel mai important factor: nu era vorba de o „colonizare”, ci de o creare a unui spaţiu geopolitic strategic slavo-ortodox comun, unde, împreună cu alte popoare ortodoxe – bulgarii, sârbii, macedonenii, intra şi populaţia Munteniei, adică „românii”.

Aşadar, istoric, noi ruşii, ne-am dorit din partea Moldovei:

1.     Independenţa strategică de formaţiuni politico-strategice din Sud (în primul rând, Imperiul Otoman) şi Vest (în primul rând Austro-Ungaria) – de aici şi susţinerea moldovenilor şi lupta lor pentru independenţă.

2.     Păstrarea şi consolidarea identităţii ortodoxe, ca o garanţie a relaţiilor prietenoase cu Rusia – până la integrare, în virtutea apropierii a codului cultural.

În acelaşi timp, Rusia nu a fost împotriva integrării Moldovei, Valahiei şi Bucovinei într-o singură formaţiune politică. Chiar şi guvernatorul rus al Moldovei şi Valahiei, Pavel Kiselev, la începutul secolului XIX a făcut multe pentru „România Mare”. Am putea să ne amintim şi de propunerea Ecaterinei a II-a, legată  de  formarea pe teritoriul Valahiei, Moldovei şi Basarabiei a unui stat independent şi neutru Dacia, în cadrul „proiectului grecesc”. Într-o anumită configuraţie geopolitică, acesta era un proiect deplin eurasianist prorusesc.

Perioada sovietică a reprezentat un interludiu, când interesele geopolitice şi orientarea Rusiei au fost realizate sub semnul al ideologiei marxiste, ai cărei victime au devenit nu doar etnosurile care locuiau în jurul graniţelor Rusiei Sovietice, dar şi însăşi populaţia rusă. Interesele geopolitice ruseşti au fost realizate de comunişti cu un preţ enorm, pe care l-au plătit inclusiv şi poporul rus. Însă destrămarea URSS a scos din actualitate ideologia sovietică şi tot ce se petrecerea sub egida sa.

Aşadar, de ce are nevoie Moldove de Rusia în prezent? La ce reacţionează Moscova dur şi ce acceptă cu bunăvoinţă? În esenţă, nimic nu s-a schimbat.

1.     Rusia are nevoie de o Moldovă independentă de alte formaţiuni strategice externe. Astăzi nu mai există Imperiul Otoman, dar există NATO în vest. Aşadar, Rusia are nevoie de o Moldovă care nu planifică aderarea la NATO.

2.     Rusia are nevoie de o Moldovă care îşi păstrează cultura şi identitatea sa ortodoxă (eurasiatică), ceea ce va fi de ajuns pentru stabilirea unor relaţii geopolitice trainice.

Trebuie să observăm aici unele lucruri. Oare nu este astăzi Moldova ceea ce îşi dorea Moscova din partea Chişinăului, ceea ce şi-a dorit pe parcursul întregii istoriei şi poporul moldovenesc? Oare visul nu era libertatea şi păstrarea identităţii sale? Oare nu pentru asta au luptat cei mai buni fii ai poporului moldovenesc începând cu conducătorii daci Burebista şi Decebal, care au aruncat mănuşa Romei?

Iată de ce Rusia doreşte din partea Moldovei ceea ce îşi doreşte şi însăşi Moldova.

Să vedem acum ce împiedică realizarea acest proiect optimist:

1.     Discordia dintre Chişinău şi Bucureşti în problema unirii

2.     Problema transnistreană

Aceşti principali factori sunt legate între ele în mod direct. Transnistria este o parte a Moldovei, care s-a opus integrării Moldovei cu România, făcând acest lucru din considerente pur geopolitice.

Toată problema constă în faptul că România contemporană nu este un stat suveran, în sensul deplin al cuvântului, şi nu are o identitate clară. România este membru UE, formaţiune politică, care are propriu preşedinte şi este membru NATO, un bloc militar, unde rolul principal îl joacă SUA, iar SUA este un nou imperiu care încearcă să lărgească zonele de influenţă în diferite colţuri ale lumii. Acest lucru este efectuat în mare parte din contul teritoriilor care s-au aflat sub influenţa URSS. Problema aici nu constă în ideologie, ci în geopolitică.

Controlul asupra Eurasiei şi Europa de Est garantează puterea asupra lumii, aşa cum spunea unul din fondatorii geopoliticii Halford Mackinder.

Respectiv, problema românească în cazul Moldovei, trebuie privită nu izolat, dar într-un context general. Dacă este vorba de crearea României Mari din două state independente, care nu intră în nici un bloc strategic, Rusia ar saluta acest fapt, devenind unul din cele mai puternici parteneri. Însă în prezent situaţia este alta. Apropierea dintre Chişinău şi Bucureşti este doar o punte a mişcării Republicii Moldova spre Uniunea Europeană şi NATO. Ceea ce înseamnă că o parte din teritoriile strategice, care a constituit obiectul luptei continuă pentru direcţia geopolitice ruseşti, vor fi controlate de un bloc militar inamic, care vede absolut diferit structura de relaţii a forţelor (inclusiv militare) în spaţiul exsovietic.

Desigur, urmărind cum conducătorii URSS, apoi şi cei ai Federaţiei Ruse au distrus cu propriile mâini ceea ce a fost dobândit cu mari eforturi de ruşi, unii şi-au imaginat că „ruşii şi-au ieşit din minţi” şi vor continua suicidul geopolitic, salutând paşii care merg împotriva intereselor sale vitale. Însă în ultimii ani, Rusia a început să demonstreze revitalizare, respectiv, ar fi mai realist să deducem că epoca acaparării teritoriilor ruseşti s-a terminat.

Iată de ce Rusia este categoric împotriva apropierii Moldovei de România, aderării ei la UE şi NATO, iată de ce Rusia este împotriva conducerii politice de azi ai Republicii Moldova şi împotriva orientării sale spre valorile şi cultura occidentală. Iată de ce Rusia ajută şi va ajuta, pe toate căile, Transnistria, care este izvorul adevăratei Moldovei, care tinde spre independenţă, libertate  şi conservarea identităţii culturale.

Are Rusia instrumente pentru realizarea intereselor sale geopolitice faţă de Moldova? Da, există şi acestea sunt multiple – energetice, diplomatice, politice, economice şi militare. Abia am început să revenim, de aceea nimeni nu a făcut o trecere în revistă a potenţialului de care dispunem.

Rusia, este o mare putere şi aşa va fi până la sfârşit. Iată de ce în caz de necesitate, ea va folosi orice mijloace posibile. Să nu-şi facă nimeni iluzii.

Dacă Chişinăul vrea să fie într-un stat cu Bucureştiul şi Tiraspolul, nu avem nimic împotrivă. Însă este nevoie de respectarea unei singure condiţii: ieşirea României din NATO. După aceasta, toate variantele pot fi examinate. Fără aceasta: niciodată.

Ieşirea din NATO nu este o glumă, dar şi Rusia nu este o glumă. O anumită perioadă s-a cam uitat acest lucru. Tare nu am vrea să fim nevoiţi să reamintim acest lucru.

sursa: http://octavianracu.wordpress.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 18, 2013 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Diferentele dintre Biserica-Ortodoxa si cea Romano-Catolica de Parintele Cleopa

Care sunt punctele principale care ne despart de catolici ?
Învăţăturile principale care ne despart dogmatic şi canonic de catolici sunt :
1 – Întâi este filioque. Ei zic că Duhul Sfânt purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul. Această greşeală dogmatică este cea mai grea. Sfântul Evanghelist Ioan spune că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi este trimis în lume prin Fiul. ( Ioan )
2 – Al doilea este supremaţia papală. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii creştine, adică locţiitorul lui Hristos pe pământ ! Mai mare decât toţi patriarhii ! Ceea ce n-a făcut Biserica Universală. Mândrie drăcească. Papa se numeşte urmaşul Sfântului Petru !
3 – Infaibilitatea papală. Şi zic că Papa nu poate greşi ca om, în materie de credinţă, când predica el, ceea ce este iarăşi o dogmă nouă respinsă de Biserica Ortodoxă.
4 – Al patrulea este purgatoriul. Ei zic că intre Rai şi iad ar fi un foc mare unde stă sufletul câteva sute de ani şi se curăţă, apoi se duce în rai. Nu scrie în Sfânta Scriptură aşa ceva; nu-i prevăzută nicăieri această învăţătură.
5 – Azimile. Ei nu slujesc cu pâine dospită, ci cu azime, ca evreii.
6 – Catolicii mai au o dogmă nouă : imaculată concepţie. Ei zic că Maica Domnului ar fi născută de la Duhul Sfânt. Nu-i adevărat. Este născută în chip firesc din dumnezeieştii Părinţi, Ioachim şi Ana, ca rod al rugăciunii.
7 – Au substanţialitatea. La sfinţirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugăciunea de invocare a Sfântului Duh, cum facem noi la Sfânta Epicleza. Ei zic că Darurile se sfinţesc singure, când se zice : Luaţi, mâncaţi … şi celelalte. Nu au rugăciunea de pogorâre a Duhului Sfânt, peste Daruri.
8 – Celibatul preoţilor; preoţii catolici nu se căsătoresc. Sunt celibatari, împotriva Sinoadelor Ecumenice, care au hotărât ca preoţii de mir să aibă familie.
9 – Ei au şi indulgenţele papale. Altă rătăcire. Papei, dacă îi dai parale multe, poţi să faci oricâte păcate, te iartă, te dezleagă. Sfinţii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le dă papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea păcatelor oamenilor care nu au destule fapte bune.
10 – Şi mai este un punct important : mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat după Botez, ci la şapte-opt ani şi numai arhiereii îi miruiesc.
Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfântului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul şi Sfântul Ioan Gură de Aur, iar catolicii au liturghia romană şi cea ambroziană.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 9, 2013 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , ,

Municipiul Bălți s-a declarat “zonă de susţinere deosebită a Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Homosexualii sînt în panică

Avocatul Parlamentar Tudor Lazăr a sărit cu gura (ar fi trebuit să zic a sărut de fund) la decizia Primăriei Bălți de a interzice „desfăşurarea acţiunilor homosexualilor”, „propaganda agresivă a minorităţilor sexuale în municipiul Bălţi”. Consiliul municipal „declară teritoriul municipiului drept zonă de susţinere deosebită a Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Lazăr pune această hotărîre alături de rasism și xenofobie, rămînînd puțin pînă la a spune că Primăria Bălți vrea să ardă homosexualii în cuptoare comandate de la Auschwitz.

Pentru avocatul Lazăr e bine să știe că orientarea sexuală și cu atît mai mult apucăturile gender ( o boală psihică gravă care le face pe femei să se creadă bărbați, iar pe bărbați să se creadă femei ), nu sînt incluse în Carta Drepturilor Omului. Homosexualitatea a fost scoasă din lista dereglărilor psihice abia la începutul anilor 90, deși prin asta homosexualii nu au devenit mai sănătoși. Tudor Lazăr ar face bine să urmărească și alte decizii ale ONU, nu doar cele legate de homosexuali și problemele gender. Afirmația “Astfel, Comitetul de Miniştri reafirmă principiul, conform căruia niciun fel de valori culturale, tradiţionale sau religioase, inclusiv şi regulile „culturii dominante” nu pot fi utilizate pentru justificarea declaraţiilor de ură sau a altor forme de discriminare, incluzând discriminarea pe criteriu de orientare sexuală sau identitate gender” este neconformă cu realitatea. La a 16-a ședință a ONU din 11 martie 20011 s-a aprobat rezoluția A/HRC/16/L.6 prin care valorile tradiționale primează asupra altor aspecte și în nici un caz așa cum vrea Tudor Lazăr.

O decizie similară a fost luată în anul trecut în Peterburg, un oraș care numără de trei ori populația Republicii Moldova. Petersburghezii au mers mai departe, propunînd un proiect de lege prin care paradele homosexuale să intre sub incidența legii și să fie pedepsite cu închisoare sau amenzi usturătoare, în funcție de amploarea propagandei, făcîndu-se diferențe între demnitarii de stat și oamenii de rînd.

Sper din tot sufletul că și alte primării din Moldova vor urma exemplu Bălțiului și , de ce nu, Chișinăul?

Declarația lui Tudor Lazăr

Am reiterat, cu diverse ocazii că, asemenea altor forme de discriminare şi intoleranţă, cum ar fi rasismul, xenofobia, islamofobia sau antisemitismul, homofobia este inacceptabilă într-un stat democratic, de drept, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Am constatat cu stupoare, din sursele mass-media, că Consiliul municipal Bălţi a votat astăzi, 23 februarie, un proiect de decizie care interzice „desfăşurarea acţiunilor homosexualilor”, „propaganda agresivă a minorităţilor sexuale în municipiul Bălţi” şi „declară teritoriul municipiului drept zonă de susţinere deosebită a Bisericii Ortodoxe din Moldova”.

Avînd în vedere caracterul discriminatoriu şi neconstituţional al acestui act, iar pe de altă parte, statuînd prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ce enunţă expres că prevederile cu privire la drepturile omului urmează să fie interpretate în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi acordurile internaţionale la care ţara este parte, condamn cu fermitate această decizie şi solicit autorităţilor de resort să se autosesizeze pe acest caz, întru considerarea acesteia a fi pasibilă, anulării.

În acelaşi context, reiterez Recomandarea CM/Rec(2010)5, adoptată la 31 martie 2010 de către Comitetul de miniştri al Consiliului Europei, adresată Statelor-membre, asupra măsurilor de combatere a discriminării pe criteriu de orientare sexuală şi identitate gender.

Astfel, Comitetul de Miniştri reafirmă principiul, conform căruia niciun fel de valori culturale, tradiţionale sau religioase, inclusiv şi regulile „culturii dominante” nu pot fi utilizate pentru justificarea declaraţiilor de ură sau a altor forme de discriminare, incluzând discriminarea pe criteriu de orientare sexuală sau identitate gender.

sursa:http://savatie.wordpress.com/2012/02/24/municipiul-balti-s-a-declarat-zona-de-sustinere-deosebita-a-bisericii-ortodoxe-din-moldova-homosexualii-sint-in-panica/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 5, 2012 în Democratia, Politica

 

Etichete: , , , , , ,

“Democratia” europeana nu suporta vocile dizidente!

“Democratia” europeana nu suporta vocile dizidente!

Tipic pentru starea “democratiei” din cadrul Uniunii Europene este modul in care voci eurosceptice din Parlamentul European sunt cenzurate in mod brutal.  Intr-un discurs, europarlamentarul britanic Nigel Farage, presedintele partidului UKIP care militeaza pentru iesirea tarii sale din UE, a comparat planurile de “salvare” ale Greciei, cu ocupatia germana din cel de-al doilea razboi mondial. La auzul acestor vorbe, presedintele PEgermanul  Martin Schulz, i-a întrerupt microfonul lui  Nigel Farage.

Pentru cei care nu stiu, autoritatile germane au propus ca Grecia sa renunte la suveranitatea fiscala, aceasta urmand sa treaca in mainele unui comisar numit de la Bruxelles, care va avea drept de veto in privinta politicilor fiscale ale guvernului elen. Acest proiect circulă în timp ce la Atena Guvernul elen poartă negocieri cu creditori privaţi referitoare la datoria ţării.  Conform comunicatului oficial al guvernului german, “Consolidarea bugetului elen trebuie să fie însoţită de o direcţie strictă şi de un sistem de control. Având în vedere adaptarea dezamăgitoare de până în prezent, Grecia trebuie să accepte o deplasare a suveranităţii sale bugetare către un nivel european, pentru o anumită perioadă de timp”. Presa greaca a condamnat aceasta propunere, considerand-o “indecenta” sau chiar de-a dreptul “insultatoare”. In schimb, guvernul grec, aflat sub presiuni atat din partea creditorilor privati, cat si din partea UE, nu a reactionat.

Farage, a comparat propunerile Germaniei de a trece sub controlul direct al birocraţilor UE a cheltuielilor publice ale Greciei cu administraţia “nazistă” a ţării în timpul celui de al Treilea Reich. Deasemenea, în opinia acestuia, Grecia ar fi deja “practic o colonie a Uniunii Europene”. Deranjat de aceste opinii, social-democratul  Martin Schulz a oprit microfonul, moment în care Farge nu a avut altă opţiune decât să părăsească sala dezgustat.

Comentariile britanicului au stârnit reacţii mai ales în rândul europarlamentarilor germani.  Reinhard Bütikofer, din partea Partidului Verde, l-a cuzat chiar pe liderul UKIP că “răspândeşte ura în parlamentul european” şi “ura între europeni”. Farage a declarat ulterior că doar a repetat ce a scris deja presa din Marea Britanie, Italia sau Grecia. În unele articole la care acesta a făcut referire, cancelarul german Angela Merkel apărea îmbrăcată în uniformă “nazistă”. “Schultz nu are competenţa să comenteze pe tema conţinutului discursurilor rostite de europarlamentari”, a declarat Farage, care a depus şi o plângere oficială împotriva politicianului german.

Articol preluat de pe: Frontpress.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 22, 2012 în Democratia, Politica

 

Etichete: , , , , , , , ,

Comisia Europeană finanţează propaganda homosexuală în şcolile româneşti!

Comisia Europeană finanţează propaganda homosexuală în şcolile româneşti!

La începutul lunii februarie, mai multe instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar din Bucureşti au demarat acţiuni “de familiarizare a tinerilor cu istoria minorităţilor sexuale”, arată un comunicat al organizaţiei ACCEPT, vârful de lance al propagandei homosexuale în România. “Sperăm ca acest eveniment să trezească interesul unui număr cât mai mare de oameni. În primul rând, pentru că este un eveniment cultural în care oamenii prezenţi, indiferent de orientarea lor sexuală, se bucură de lucrări de calitate şi de o atmosferă prietenoasă”, au punctat organizatorii de la ACCEPT pentru România Liberă.

Pe întreaga durată a lunii februarie, organizaţia non-guvernamentală ACCEPT sărbătoreşte luna istoriei LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali), prin care îşi propune “să schimbe mentalitatea oamenilor vizavi de minorităţile sexuale”. Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti şi Colegiul Naţional Bilingv “George Coşbuc” din capitală vor găzdui expoziţii care “prezintă istoria minorităţilor sub un aspect evolutiv, de la perioada comunistă, la anii 1990, marcaţi de lupta pentru abrogarea articolului 200 şi până în anii 2000, când minorităţile organizează evenimente precum Gay Fest şi Gay Pride”.

Sursa: FrontPress.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 22, 2012 în Democratia, Politica

 

Etichete: , , , , , , , ,

Un articol politic scris de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Un articol scris de Mihai Eminescu (in presa anilor 1870-1889)

“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”

Sursa: http://cugiralba.wordpress.com/2010/09/09/un-articol-scris-de-mihai-eminescu-in-presa-anilor-1870-1889/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 21, 2012 în Politica

 

Etichete: , , , , , , , , ,

„Despre democratie” de Corneliu Zelea Codreanu


 

 Despre democratie…

    Voiesc ca în paginile ce urmează să fac câteva insemnări trase din experienţa zilnică în aşa fel încât să poată fi înţelese de orice legionar tânăr sau muncitor. Trăim în hainele, în formele democraţiei. Sunt oare bune? Încă nu ştim. Un lucru însă îl vedem. Îl ştim precis. Că o parte din naţiunile cele mai mari şi mai civilizate din Europa au aruncat aceste haine şi s-au îmbrăcat în altele noi. Oare să le fi aruncat de bune? Alte naţiuni fac toate sforţările să le arunce şi să le schimbe şi ele. De ce? Să fi înnebunit oare toate naţiunile? Şi să fi rămas numai politicienii români cei mai înţelepţi oameni din lume? Pare că nu-mi vine să cred.

     Cei ce le-au schimbat sau cei ce vor să le schimbe, desigur că vor fi având fiecare motivele lor. Dar de ce să ne ocupăm noi de motivele altora? Să ne ocupăm mai bine de motivele care ne-ar face pe noi, românii, să ne schimbăm aceste haine ale democraţiei. Dacă nu avem motive, dacă pentru noi sunt bune, atunci noi le păstrăm, chiar dacă toată Europa le-ar arunca.

     Iată însă că nici pentru noi nu sunt bune, pentru că:

   1. Democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, împrăştiindu-l în partide, învrăjbindu-l şi expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice, într-un moment greu al istoriei sale.

Numai acest argument este atât de grav pentru existenţa noastră, încât ar fi un suficient motiv ca această democraţie să fie schimbată, cu orice ne-ar putea garanta unitatea, deci viaţa. Căci dezbinarea noastră înseamnă moartea.

     2. Democraţia transformă milioanele de jidani în cetăţeni români.

Făcându-i egali cu românii. Dându-le aceleaşi drepturi în stat. Egalitate? Pe ce bază? Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul şi cu arma. Cu munca şi cu sângele nostru. De unde egalitate cu cel ce de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, aici? Privind trecutul, noi am creat statul acesta. Privind viitorul, noi românii, avem răspunderea istorică întreagă a existenţei României Mari. Ei n-au nici una. Ce răspundere pot avea jidanii în faţa istoriei pentru dispariţia statului român?

Prin urmare: nici egalitate în muncă, jertfă şi luptă la crearea statului şi nici egalitate de răspundere pentru viitorul lui. Egalitate? După o veche maximă, egalitate înseamnă a trata inegal lucrurile inegale. Pe ca bază cer jidanii tratament egal, drepturi politice egale cu ale românilor?

     3. Democraţia este incapabilă de continuitate în efort.

Pentru că împărţită în partide care guvernează, câte un an, doi sau trei, este incapabilă de a concepe şi realiza un plan de lungă durată. Un partid anulează planurile şi eforturile celuilalt. Ce s-a conceput şi clădit de unul azi, se dărâmă în ziua următore de altul.

Într-o ţară în care este nevoie de construcţie, al cărei moment istoric este însăşi construcţia, acest dezavantaj al democraţiei este o primejdie. Ca într-o gospodărie în care s-ar schimba în fiecare an stăpânii, venind fiecare cu alte planuri, stricând ce au făcut unii şi apucându-se de alte lucruri care şi ele să fie stricate de cei ce vor veni mâine.

     4. Democraţia pune în imposibilitate pe omul politic de a-şi face datoria către neam.

Omul politic de cea mai mare bunăvoinţă devine în democraţie sclavul partizanilor săi, întrucât, ori le satisface poftele personale, ori aceştia îi distrug gruparea. Omul politic trăieşte sub tirania şi permanenta ameninţare a agentului electoral.

El e pus în situaţia de a alege: ori desfiinţarea muncii sale de o viaţă, ori satisfacerea partizanilor. Şi atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul său, ci din buzunarul ţării. Crează posturi, funcţii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse în sarcina bugetului ţării, care apasă tot mai mult pe spinarea, din ce în ce mai istovită, a poporului.

     5. Democraţia este incapabilă de autoritate. Pentru că îi lipseşte puterea sancţiunii. Un partid nu ia măsuri în contra partizanilor lui, trăind din afaceriscandaloase de milioane, din hoţie şi pradă, de frică să nu-i piardă. Nici împotriva adversarilor, de frica acestora să nu-i demaşte propriile afaceri şi incorectitudini.

     6. Democraţia este în slujba marii finanţe. Din cauza sistemului costisitor şi a concurenţei dintre diferite grupări, democraţia cere să fie alimentată cu bani mulţi. Ca o consecinţă firească ajunge sluga marii finanţe internaţionale jidăneşti care o subjugă, plătind-o.

În modul acesta soarta unui neam este dată pe mâna unei caste de bancheri.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 20, 2012 în Democratia, Neamul Romanesc

 

Etichete: , , , , , , , , , ,